Plec a doua oara

Am pus ordine de vanzare (in transe la preturi diferite) pentru marea majoritate a pozitiei mele de GBU (Rosia Montana). Imi asum o pierdere de 5-10% si ies. Sunt complet dezamagit de nebunia din ultimele zile, simt ca nu pot sa mai am incredere in nici un semnal pe care il primesc din partea autoritatilor romane, ca lucrurile au devenit imprevizibile, arbitrare chiar. Si nu sunt adeptul investitiilor tip ruleta.

Pot intelege ca o concesiune acordata de statul roman cu mai bine de un deceniu in urma a intarziat sa primeasca toate avizele necesare inceperii lucrarilor. Pot accepta intarzieri peste intarzieri. La limita, pot accepta renegocieri, schimbarea din mers a regulilor jocului (redeventei) si chiar pierderea unor procente care valoreaza sute de milioane de dolari, in urma negocierii, contra promisiunii de analizare mai rapida a dosarului de mediu blocat de 7 ani.

Ce nu pot intelege in ruptul capului e cum un prim ministru cu sustinere parlamentara absoluta, care a declarat proiectul ca prioritate nationala si l-a inclus in randul celor mai urgente proiecte care trebuie pornite in 2013, care a negociat si semnat un nou acord cu GBU si care a intocmit, promovat, votat si semnat ca sef al guvernului, impotriva avizului negativ al finului lui care conduce Ministerul de Justitie, un proiect de lege, poate sa se incurce in propriile declaratii anterioare si in parerea nevestei si sa declare public ca va vota in Parlament impotriva proiectului de lege intocmit, aprobat si semnat de el insusi, si ca e singurul proiect de lege la care cere parlamentarilor USL sa nu voteze pe linii de partid ci „fiecare dupa constiinta proprie”.

Parerea nevestei, ca si a celor cateva mii de protestatari neinformati care manifesteaza impotriva proiectului, este legata de un studiu facut de Academia Romana in 2003, pe baza proiectului initial al RMGC. In urma acestui studiu, proiectul a fost modificat in 2006 tinand cont de obiectiile Academiei Romane si de intrarea in UE care se apropia, si acum respecta fara probleme toate reglementarile UE in domeniul protectiei mediului, cu 5-7 PPM cianuri fata de 10 PPM limita admisa in UE; concentratia de cianuri in iazul de decantare prevazuta a fi de 100 ori mai mica decat in cel care s-a rupt la Baia Mare si un baraj care potrivit proiectului verificat de norvegieni ar rezista la cutremure de 8 grade Richter si la ploi torentiale care apar o data la 1000 ani. Eu nu sustin sa ii credem pe cuvant pe cei de la GBU, ci sa ii controleze mereu pe parcursul exploatarii cei de la Mediu (care au exact aceasta atributie), si la prima abatere sa ii sanctioneze mergand pana la inchiderea afacerii daca nu remediaza eventualele probleme – dar trebuie sa pornim de undeva, de la un proiect care sa dea asigurari ca mediul va fi protejat, reparat chiar, asa cum este proiectul RMGC.

Dar cine mai are timp sa citeasca proiectul, sa calatoreasca la Rosia Montana (cum insista RMGC sa faca toti cei care doresc sau care au vreo legatura cu proiectul, inclusiv parlamentarii care vor vota si manifestantii care protesteaza), sa se informeze sau sa asculte argumente rationale, cand se agita lozinci de genul „jos laba de pe aurul nostru” si cuvinte greu de inteles dar cu rezonanta negativa cum e „cianuri”?

Daca se ajunge la un vot negativ in parlament si/sau la un referendum care sa respinga proiectul, probabil ca GBU va da in judecata statul roman cerand despagubiri pentru toate investitiile facute deja pe baza concesiunii pe care a primit-o RMGC in 1999, si mi se pare un proces imposibil de pierdut. Vor trece anii (justitia se misca lent) dar pana la urma Romania va trebui sa plateasca, cu varf si indesat, toate costurile acumulate pana acum, o despagubire grasa legata de profiturile nerealizate plus toate cheltuielile avocatesti care se vor acumula.

In loc sa primeasca bani (din redevente, din participatia statului, din impozite si taxe si din cheltuielile pe care le va face GBU in procesul de extractie) si sa aiba parte de o afacere care dezvolta si curata (proiectul presupune si curatarea poluarii istorice de catre RMGC) o zona extrem de saraca si poluata si care ar pune Romania pe harta resurselor europene (ar fi cea mai mare mina de aur din Europa), Romania va plati cu varf si indesat bani catre GBU si catre avocatii acestora, zona Rosia Montana va ramane neglijata, saraca si poluata, iar investitorii straini vor ocoli si mai mult de-acum inainte tara noastra.

Atata vreme cat semnalele oficiale pe care le da guvernul intr-o zi sunt negate in aceeasi seara la tv de catre primul ministru, cat nu poti pune nici un fel de baza intr-un contract semnat cu un guvern (nu mai spun de o concesiune acordata cu ani in urma de un guvern anterior, partener de altfel in RMGC) si cat lucruri de importanta nationala se pot schimba cu 180 grade de la o zi la alta dupa cum se trezeste nevasta premierului sau dupa cum il inghesuie „analistii” pe primul ministru la un talk-show, eu nu mai am incredere sa investesc in Romania.

Faptul ca GBU a cazut pe bursa cu doar 15-20% in urma „bombei” lui Ponta este semn ca informatia nu e asimilata inca de investitorii occidentali, care nu pot intelege ce se intampla. De altfel, analistii financiari care tocmai facusera upgrade la actiune si la target bazandu-se pe semnalele oficiale din Romania au pastrat in ultima saptamana o tacere incurcata, iar investitorii straini, obisnuiti sa se bazeze pe notele analistilor, nu au participat la vanzarea actiunii in cantitati prea mari.

Insa un eventual vot negativ, o eventuala respingere oficiala a proiectului, dupa sute de milioane de dolari cheltuite de companie in baza unei concesiuni acordate in parteneriat cu statul roman, nu va fi usor tolerata de investitori, care o data „arsi” nu se vor mai intoarce niciodata sa investeasca in Romania.

Eu am plecat cu 4 ani in urma din tara, pentru ca am dorit sa imi cresc copiii intr-o lume mai civilizata. M-am ferit de investitii in Romania pana acum, pentru ca instabilitatea, ineficienta sistemului judiciar si jocurile de culise mi s-au parut prea riscante si impredictibile. Am intrat in Rosia Montana cu greu, dupa multe luni de gandire, atunci cand semnalele oficiale indicau in mod clar intentia autoritatilor (alese cu suport popular imens) de a demara acest proiect benefic pentru toata lumea. Ies acum, dezamagit. Plec din nou, de data asta cu banii mei, din Romania. Si nu cred sa ma mai intorc curand, probabil niciodata.

11 comments

  1. Doar patru ani? Avem impresia ca ati plecat mai de multa vreme. Oricum, reintorcandu-ne la motivul supararii si amaraciunii tale: ti-ai investit banii intr-un proiect puternic controversat…asa cum era de asteptat, lucrurile sunt mult mai complcate decat par, si pentru ca la mijloc sunt resurse naturale imense, impact pe mediu, ceva discutii despre locuri de munca, promisiuni electorale vs obligatii politice pentru sponsori, ONGuri, presa, mare public, EU si lista ar putea continua. Prin urmare, pentru ca lucrurile stagneaza si pentru ca unul din cei mai duplicitari, hoti si faratnici PM’i pe care i-a avut tara asta e implicat si se comporta asa cum stie el, consideri ca ai motivatie sa fii foarte suparat? Am mai vorbit pe tema asta cred, sincer, ce se declara pe hartie si ce se face in cele din urma sunt intotdeauna lucrui diferite…iar cand e vorba de impact asupra mediului si implicit asupra tarii pe care o lasam mostenire copiilor pentru care iti doresti o lume „mai civilizata”, atunci nu cred ca e de glumit.
    Spre exemplu Fukushima, un accident intr-o lume chiar mai avansata decat Occidentul ..iata ca s-a intamplat si, mai mult, de sub dezastrul aparent izolat cumva au inceput scurgerile radioactive. Probabil si ei au avut un proiect excelent, conform normelor de mediu japoneze, in care investitori ca tine au bagat banii. Ti-ar fi placut sa fii unul dintre ei? Think again…

      1. Ba dimpotriva. Fukushima este o exceptie nefericita, dar nu putem sa ne ghidam viata dupa exceptii. Daca accidentul lui Apollo 1 ne-ar fi oprit n-am fi stiut nici azi ce e pe fata nevazuta a lunii.

        Nu putem astepta mereu sa cada proverbialul drob de sare, ci trebuie sa evaluam riscurile reale, sa planificam cat putem de bine pentru a evita accidentele si sa mergem inainte. Iar in cazul Rosiei Montana nu par ca s-ar fi inghesuit alte companii sa ofere metode fara cianuri de extractie a aurului, pe parcursul celor 16 ani ai proiectului, si nu par sa se inghesuie nici azi, pentru ca 90% din aurul mondial se extrage cu cianuri, care nu sunt atat de periculoase cum suna, sunt biodegradabile si chiar in cazul unui accident dramatic nu afecteaza oamenii (carora li se poate spune sa nu bea din raul poluat) ci doar pestii, si asta pe termen scurt (http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_cyanidation#Effects_on_the_environment). Deci comparatia cu o centrala nucleara e exagerata.

        Iar daca dezbaterea este daca sa extragem sau nu aurul din pamant, eu zic ca numai o tara de incapabili l-ar lasa acolo ingropat „pentru generatiile viitoare” in timp ce generatiile curente mor cu zile pe soselele prea mici pentru traficul actual, in spitalele prea vechi si prost dotate, sau isi rateaza viitorul pentru ca nu isi permite sa plateasca profesori mai buni pentru generatiile carora le lasa „mostenirea” RM. Se spune ca nu e bogat cel care are aur/bani ci cel care stie sa si-i cheltuie. Banii n-au valoare daca nu sunt folositi.

        Mergeti la RM si veti vedea, dincolo de propaganda evidenta a RMGC, o lume inapoiata, poluata, saraca lipita si fara nici o alta sansa de mai bine. Am o prietena jurnalista la Dilema care s-a dus cu ani in urma hotarata sa ii desfiinteze intr-un articol pe cei de la Gabriel si s-a intors dupa numai cateva zile convinsa ca proiectul e cel mai bun lucru pentru zona. Si inteleg ca asta e experienta oricui care merge si se informeaza.

        Dar intentia mea principala in blog post era sa arat cum un comportament iresponsabil al PM-ului condamna Romania la pierderea sansei de a atrage investitori, in acest proiect dar mai ales in altele viitoare. E un cerc virtuos atunci cand esti serios si duci pana la capat un proiect de amploare: noi oportunitati vin dupa el. Asta a stiut de pilda bine Saakashvili in Georgia. Si, din pacate, e un cerc vicios cand nu te tii de cuvant si dai cu piciorul, fara nici un temei serios, unei promisiuni clare de business. Si nu vorbesc doar de karma :) ci de pierderea increderii investitorilor, pe care nu ii mai aduci inapoi prea usor.

      2. DISCUTABIL ASPECTUL CU FUKUSHIMA : FOARTE MULTE TARI RENUNTA LA CONSTRUIREA DE NOI CENTRALE ATOMO IAR UNELE LE INCHID INCETUL CU INCETUL PE CELE EXISTENTE (VEZI CAZUL GERMANIEI )

        IN CEEA CE PRIVESTE EXPLOATAREA AURULUI DIN SUBSOLUL PROPRIU SI AICI EXISTA CONTRAEXEMPLE: CAZUL SUEDIEI CARE A INCHIS MINELE SALE DE FIER SI A DEVENIT CEL MAI MARE CUMPARATOR DE FIER VECHI PASTRANDU-SI REZERVELE PENTRU GENERATIILE VIITOARE. IN PREZENT CHIAR NORVEGIA STUDIAZA POSIBILITATEA DE A-SI PROTEJA REZERVELE DE HIDROCARBURI.

        IN CEEA CE PRIVESTE ATRAGEREA DE INVESTITORI AI DREPTATE … POLITICA E O MARE PORCARIE !

  2. Dar Romania nu e Germania, nici Suedia si nici Norvegia. Nu suntem la stadiul economic si social la care sa ne permitem sa ignoram resursele naturale. Dimpotriva…

  3. Legat de cercul vicios si respectiv cel virtuos al respectarilor promisiunilor sunt total de acord cu tine la modul general.
    Pe de alta parte, pana nu se inventeaza metode de extractie inteligente, nepoluante, nu pot fi de acord cu RMGC, sorry. Iti dau un exemplu personal, ca sa intelegi ca stiu cate ceva pe subiect.
    Mama a fost chimista (poate iti amintesti, de la orele cu Cusen ;-) ) si si-a petrecut ultima decada a carierei recuperand metale nobile (aur, argint, platina) la ICECHIM, cu ajutorul cianurilor, din diverse chestii , de ex radiouri vechi etc. La 50 de ani a descoperit ca formula sangvina i s-a schimbat, iar doctorul a avertizat-o ca daca nu iese din mediul toxic in care lucreaza are toate sansele sa mearga spre leucemie. Prin urmare s-a pensionat. Din fericire, la vreo 2-3 ani, analizele i-au iesit mai bine iar acum e OK. Cu cianura nu e de glumit….
    Apreciez ca te-ai documentat intensiv despre RM si imi pare sincer rau ca pierzi bani din cauza asta, dar asta e regula jocului pe bursa, pana la urma. Eu zic ca te scoti din AAPL ! :-)

    1. Da, inteleg si eu punctul tau de vedere Irina, mai ales ca are si suportul emotional legat de mama ta (imi amintesc bine ca aveai parintii chimisti ;).

      Si sigur ca mi-am asumat un risc cand am investit pe bursa, am fost si sunt constient de el, iar pierderea nici nu e atat de mare, din fericire, fiindca prea putini posesori ai actiunilor au bagat in seama declaratia lui Ponta.

      Sper sa ai mare dreptate cu AAPL (de-acum inainte), pentru ca tocmai se implineste un an de cand a inceput caderea din varful lor istoric.

      Si inca ceva: ma bucur mult ca am primit si punctul tau de vedere, care imi da o noua perspectiva. Orice dezbatere ajuta, dupa parerea mea, la a ajunge mai aproape de adevar. Deci te rog nu te sfii sa mai comentezi si chiar sa postezi idei noi oricand.

      1. Ma bucur :-)! Reinvesteste banii astia in copiii tai. Trimite-i la Oxford sa invete chimie, fizica…poate ei sunt mai destepti decat noi si pot gasi o solutie corecta la RM. Pana atunci, lasa aurul sa doarma linistit ! Noapte buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s